Pe zi ce trece mă îndrăgostesc tot mai mult de lumea aceasta a blogger-ilor. Şi pe bună dreptate, zilnic descopăr noi şi noi bloguri care promovează valori naţionale româneşti sau ”ţărişoara” în sine, unii prin istorie, alţii prin cotidianul obscur, prin stilurile ”scriitoriceşti” proprii: optimiste, pesimiste, amuzante, realiste sau visătoare, etc. Dar în final, toate aceste cuvinte virtuale au o singură casă, România, cu bune şi rele, adevăr şi ridicol; abordând simplul sau emfaticul, luăm atitudine.
Mare parte din bloggeri sunt în viaţa reală: scriitori, autori, istorici, jurnalişti, critici, profesori,… Cred că nu greşesc cu nimic spunând că bloggerii contribuie la viaţa cultural literară a României. Iar acum voi aduce argumente pentru susţinerea afirmaţiei:
Într-o zi, un respectabil domn scriitor şi valoare marcantă a vieţii literare contemporane îmi spune:
”Lasă-mă cu bloggerii tăi că scrisul e una şi prosteala aia pe Internet, făcută de fiecare după bunul plac, e alta!”
Coroborez aici cu un comentariu al celui mai drag mie, ”mândru deţinător de blog”, Nea Costache, care la un articol legat de ”Unirea în cuget şi simţiri pentru promovarea valorilor naţionale” spune:
”Sunt indignat de toate aceste dar consider că nouă, cei ce deţinem bloguri, ne revine datoria ca prin articolele noastre, de a sensibiliza tineretul, de a-i suscita interesul pentu istoria noastră naţională, pentru a-i sensibiliza şi a le dezvolta constiinţa naţională, pentru a cunoaşte de la noi valorile noastre româneşti.”
Mă întreb cine pune mai mult umărul la această conştientizare publică: Un scriitor ce stă doi ani închis în casă şi scoate o lucrare remarcabilă sau un blogger ”militant” care în doi ani scrie sute de articole, participă la discuţii libere, aduce argumente, sprijină sau infirmă idei? Nu voi răspunde la această întrebare deoarece preţuiesc nespus ambele categorii.
Intenţia mea este de a-i dezlipi pe scriitori de manuscrisele lor şi pe bloggeri de calculator, de a-i aduce faţă în faţă cu ocazia unor întâlniri periodice ce au ca scop promovarea valorilor naţionale şi conştientizarea publicului larg, să le arătăm că au cu ce se mândri, ”Mândria de a fi român” încă există. Pentru cei care reprezintă ambele categorii, scriitor şi blogger, ar fi, cum spune o vorbă bătrânească: floare la ureche.
Eu încep prin organizarea în Iaşi a unei serii de evenimente sub sloganul ”Mândria de a fi român”: lansări de carte, prezentări de carte, acţiuni umanitare, dezbaterea unor subiecte literare, istorice sau cotidiene, promovarea celor care merită să fie promovaţi şi nimeni nu îi aude! M-am săturat de tot acest prost gust ce domină publicaţiile zilnice. Dacă nu te cheamă Simona Senzual sau Nikita nicio publicaţie nu te va promova, chiar dacă meriţi asta. Haideţi să ne promovăm noi între noi munca şi ideile!
Legat de Iaşi, organizarea este pregătită, mulţi iubitori de literatură şi ”militanţi ai bunului gust” aşteaptă să se întrunească şi să atragă atenţia că românii s-au săturat de rahatul ăsta zilnic. Reprezentanţii presei vor veni şi ei, obligaţi sau nu, de răsunetul evenimentelor. Aveţi o lucrare, carte, proiect, idee ce merită promovată? Veţi găsi aici prieteni ce vă vor susţine! Simpla prezenţă şi ”focul din inimi” pentru susţinerea propriilor valori sunt suficiente. Nimeni nu vă va cere nimic în plus. Haideţi să învăţăm să şi oferim spijin, nu numai să ne plângem că am scos ceva valoros şi nimeni nu ne bagă în seamă! Astăzi în Iaşi, mâine în toată ţara! Nu avem nevoie decât de un spaţiu în care să ne adunăm şi iubitorii de frumos vor veni, încetul cu încetul vom atrage atenţia.
Nouă românilor ne stă în caracter să criticăm atunci când o anumită idee ne aduce atingere valorilor morale. Dar când cineva realizează ceva măreţ sau se luptă pentru un scop nobil, să ne face că plouă?! Vreau ca prin toţi cei care citesc acest articol şi îl aprobă, să dea mai departe, să îl posteze la rândul lor pe propriile bloguri şi să ia atitudie! Eu nu cedez cu una cu două, dar oferiţi-mi sprijinul vostru pentru promovare! Fiecăruia dintre noi îi va veni rândul să ia cuvântul, dacă va cere acest lucru şi crede în propriile-i puteri. Contactaţi-mă prin comentarii pentru vă da datele mele de contact, cu menţiunea dacă doriţi sau nu postarea acestuia.
Fiecare eveniment va fi promovat, împreună cu programul, invitaţii şi lucrările lor, tot pe blogurile noastre. Dacă vei sprijini prin efortul tău pe alţii, la rândul tău România va afla de tine! Cred în ceea ce spun şi cred în ceea ce facem! Împreună vom duce munca noastră la un nivel superior.
Cu respect!
10 responses to “Mândria de a fi român… ia amploare”
munteanul22
4 martie 2010 la 19:37
Interesant articol. Sa raspund la intrebare, amandoua categorii fac bine tarii, promoveaza istoria si valorile noastre culturale. Dar internetul, a ramas principala modalitate de constientizare a romanilor de importanta istorieii, limbii, datinilor si obiceilor, pastrate cu sfintenie de strabuni. In schimb ziarele si televiziunile, in marea lor majoritate sunt o mare rusine pentru aceasta tara.
cristianbogdanhotnoga
5 martie 2010 la 11:42
Vreau să îţi spun că am o mică problemă cu Internetul… Deoarece scriu romane istorice trebuie să mă documentez foarte bine şi corect, deci aleg cărţile. Internetul este o modalitate de căutare a informaţiilor relativ recentă şi de multe ori am găsit articole ciopârţite, interpretate după bunul plac, sau adevărul istoric pur şi simplu schimbat de autor. Cărţile întregesc cunoaşterea, simpla lor atingere, grosimea şi calitatea paginilor, mirosul de vechi sau nou, toate îmbie la… dorinţa de citi. Legat de Internet şi istorie, apreciez enorm blogul tău RAMANIA şi QUADRATUS al băieţilor. Avem aceeaşi pasiune, istoria şi îmi dau seama de munca pe care o depui. Nu pot decât să te felicit şi să-ţi mulţumesc pentru calitatea articolelor, cărora le dau valoare de adevăr istoric. Ionel, tot înainte!
Vlad
5 martie 2010 la 9:12
Mă bag! 🙂
Sper să adere cât mai mulţi români la această acţiune şi voi încerca şi eu, cu resursele pe care le deţin, să ajut la realizarea unui astfel de plan.
Îţi şi îmi doresc succes!
Hai România!
cristianbogdanhotnoga
5 martie 2010 la 11:05
Volodea, în primul rând am păţit-o pe pielea mea şi ştiu ce înseamnă să ai un vis, scrii o carte în care îţi pui o parte din suflet, tot timpul liber, până şi în vis te gândeşti tot la conţinutul ei; după multă muncă, poate chiar ani, crezi în ceea ce ai realizat şi eşti mândru, dar te loveşti de realitatea crudă. Nicio editură nu o tipăreşte ”pe barba ei”, cauţi o tipografie dar preţurile nu sunt deloc accesibile şi îţi cer un număr minim de volume, că altfel nu se bagă. Faci efortul şi scoţi banii din buzunarul tău, dar trebuie să te promovezi. Unde organizezi lansări? Cine te susţine? Cum să chemi şi ceva presă? De ce ar fi interesată presa să vină la evenimentul tău? Cine îţi va cumpăra cartea? Şi multe, multe alte detalii care într-un final te demoralizează? Eu am fost unul din cazurile norocoase şi greu, dat totuşi, mi-am creat legăturile de care am nevoie. Şi pentru că m-am săturat de tot jegul ăsta cotidian, nu mă uit la televizor, nu cumpăr tabloide şi vreau să promovez bunul gust în ”ţărişoară”. Astfel, oricine mă va contacta cu dorinţa de a se promova în Iaşi şi, desigur, va merita, îl vom întâmpina cu braţele deschise deschise şi spun vom, deoarece suntem mulţi iubitori de literatură. Legat de organizare, totul este pus la punct, numai editurile sau tipografiile pot numai să le recomand. Mulţumesc tare mult pentru sprijin. Cu respect!
Vlad
5 martie 2010 la 9:50
Sper să fie cât mai mulţi cititori mândri!
Numai bine!
cristianbogdanhotnoga
5 martie 2010 la 11:17
Sunt conştient că foarte, foarte mulţi români abia trăiesc de pe o zi pe alta şi nici măcar nu se gândesc dacă sunt mândri sau nu de România. Dar tare nu îmi place drumul pe care mergem… Nici nu vreau să îmi imaginez cum vor gândi copiii noştri peste 30 de ani despre ţara lor sau dacă vor mai şti ceva despre momentele şi valorile care ne-au făcut cinste. Suntem mulţi cei care vrem să scoatem la lumină frumosul, educaţia sănătoasă şi mentalitatea constructivă, dar cine ne bagă în seamă? Prea puţini. Şi asta vreau să realizez, mediatizarea celor care luptă pentru un viitor mai luminos.
Cu toată stima.
Nea Costache
7 martie 2010 la 13:20
Pentru noi, traitorii pe aceste frumoase meleaguri, faptul ca suntem romani, este un dat, prin nastere. Mandria de a fi romani, este mandria de a-ti vorbi limba, asa cum ai mostenit-o din strabuni, limba ce a dainuit peste veacuri, fara a se pierde, chiar daca vremelnic, in cancelariile domnesti se vorbea in latina si greaca iar in biserici, in slavona. cei care au pastrat vie limba romana, sunt taranii, fauritorii de grau si paine, ce nu o data, lasau coarnele plugului, punand mana pe sabie pentru a-si apara tara, ogorul.
Mandria de a fi roman, este mandria cu care-ti cinstesti strabunii, cei ce s-au jertfit pentru glie.
Mandria de a fi roman, este mandria cu care-ti cinstesti valorile nationale, operele create de ei, intru cinstirea Romaniei in lume.
Mandria de a fi roman, este mandria cu care iubesti foclorul autentic romanesc, legendele istoriei tarii tale transmise din generatie-n generatie, mandria de a-ti cunoaste trecutul inaintasilor tai.
Mandria de a fi roman, este mandria cu care-ti tresalta inima la auzul imnului national si la vederea drapelului patriei.
Mandria de a fi roman, este mandria cu care-ti iubesti compatriotii ce simt cu-adevarat romaneste.
Mnadria de a fi roman, este mandria cu care-ti iubesti neconditionat tara, cu bunele si relele ei, tara din tarana careia te-ai zamislit, in care traiesti, iubind si muncind, si-n care te vei aseza alaturi de bunii si strabunii tai, candva.
cristianbogdanhotnoga
7 martie 2010 la 21:22
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
gabriela
10 martie 2010 la 16:48
Asa cum afirma o mare personalitate:’In cunoastere,in general,importanta inainte de toate este intrebarea”…asadar,ceea ce tu redai prin scriere,ale tale ganduri si cunostinte transpuse pe o coala de hartie te face vrednic de apologii si demn de admiratii…
te contemplez pt faptul ca in paginile tale reliefezi tensiunea ivita din contradictiile istorice ce nu reusesc a fi rezolvate…….iar tu,domnule Bogdan Hotnoga,incerci a ne limpezi gandurile,prin a ne convinge ca ‘tensiunea’ amintita este menita sa provoace „o nevoie de seninatate”,un zbucium izvorat din faptul ca fiecare generatie invata/scrie Istoria romanilor in raport cu propriile aspiratii..
Lumineaza-ne deci prisma identitatii nationale….cu speranta ca „povestirea”trebuie incheiata,adevarul despartit de mit…
sa invatam proverbul:NON NOVA,SED NOVE…….prin tine,domnule…
Gaudeamus igitur!
cristianbogdanhotnoga
10 martie 2010 la 17:20
Mulţumesc de vizită Gabriela. NON MULTA SED MULTUM. Aşa cum am tot afirmat pe acest blog, totul pleacă de la educaţie şi mentalitate. Legat de mentalitate, cu toţii am văzut măcar o dată la circ acel elefant uriaş care stă cuminte legat de un beţişor înfipt în pământ. De ce oare? Ar putea oricând să tragă de el şi să se elibereze. Deoarece el a fost învăţat de mic că acel băţ şi sfoara ce îl leagă nu pot fi ”înfrânte”, va sta prizonier al propriei sale minţi fără să aspire la libertate. Aşa se întâmplă şi în cazul oamenilor. Noi românii nu trebuie să ne îndoctrinăm în idei de genul: ”asta e România, ăştia sunt românii, nu are rost să-mi bat capul pentru că nimic nu ne mai schimbă”. Greşit, dacă fiecare ar aspira la un prezent şi viitor mai bun, dacă fiecare ar pune umărul la o zi de mâine mai bună, imediat s-ar vedea şi rezultatele. În asta cred şi pentru asta lupt. Te aştept cu drag să revii.
1 Trackbacks / Pingbacks
Poate aveţi timp… « Vai România! 5 martie 2010 la 9:48
[…] Mândria de a fi român nu e moft, nu e obligaţie, nu e cerinţă. Mândria de a fi român e opţiunea logică a celor care găsesc mult mai multe motive pentru a-şi iubi şi respecta ţara decât pentru a o huli. […]