România n-are nevoie de autostrăzi!

Guvernul Tăriceanu are bani pentru mărirea salariilor profesorilor cu 50%, dar nu vrea să-i dea. România n-are nevoie de împrumutul FMI. O să luăm împrumut de la FMI doar ca o centură de siguranţă. Vă anunţ că la începutul anului 2010 vom ieşi din criza economică. Voi fi preşedintele tuturor românilor. Să trăiţi bine! Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu! Jos comuniştii! Jos Iliescu! Jos securiştii! Ei vor să nu vezi şi să nu auzi. Vă cer solidaritate socială. Trăiţi bine? Aveţi ce-aţi votat. Adică Apocalipsa.

Soluţii pentru ieşirea României din criză:

1) Să continuăm cu actualul regim Băsescu-Boc: dacă am continua cu această soluţie, probabil că ţara aceasta ar ajunge nu la marginea prăpastiei, ci în prăpastie, în fundul ei. Şi de acolo n-am mai ieşi o sută de ani. Şi asta întrucât actualul regim este cel mai incompetent din câte am văzut vreodată. Emil Boc, în loc să aibă grijă de economie, se ocupă ba cu ascuţirea coasei, ba cu participarea la festivaluri folclorice în care cânta “Puşca şi cureaua lată”. Acum, dacă stau şi mă gândesc, Boc îşi ascuţea coasa şi îşi pregătea puşca pentru poporul român. Cât despre Băsescu: tare bine a fi să se urce pe un vapor şi să plece pe mare, lăsându-ne pe noi în amărăciunea noastră.

2) Să schimbăm actualul regim cu celelalte partide de opoziţie (PSD-PNL): mare brânză nu s-ar schimba în ţara asta. PSD-ul a furat cât a putut în perioada când a guvernat (2001-2004). Năstase nu-şi număra doar ouăle, ci şi dolarii şi euroii, care i-a împărţit frăţeşte cu colegii săi baroni. Tot acelaşi Năstase a oferit aprope pe gratis unităţi rentabile ca Sidex, Petrom, BCR. Cine crede că el n-a avut niciun avantaj din toate aceste tranzacţii e absolut naiv.

Cât despre PNL, e de ajuns să amintim că guvernarea Tăriceanu a fost cea mai risipitoare administraţie pe care România a avut-o vreodată. În timpul mandatului său, Tăriceanu a înmulţit excesiv birocraţia, a făcut cheltuieli absolut inutile, a irosit averea ţării din banii obţinuţi din privatizări. Aşa că nu vreau să mai aud nici de PNL.

3) Să acceptăm din nou dictatura. Dacă toate partidele sunt impotente în a mai scoate ţara din criză, atunci singura soluţie care ne mai rămâne este aceea să le desfiinţăm pe toate şi să ne reîntoarcem la o dictatură, aşa cum am mai avut în trecutul nostru. Dar dictatură înseamnă ca libertatea să ne fie răpită. Cine şi-ar mai dori ca libertatea să-i fie furată din nou? Să ne fie frică iarăşi să vorbim? Să ne fie frică să gândim? Eu, unul, mai bine aş muri de foame decât să-mi fie furată libertatea.

4) Să trecem la anarhie. Acest lucru ar însemna că niciuna din soluţii (partidele sau dictatura) să fie viabilă. Anarhia ar fi o posibilitate, doar pentru o perioadă mică de timp, căci de anarhii pe termen lung n-am auzit în viaţa mea. Oricum, n-ar rezolva problema, iar cei puternici i-ar învinge pe cei slabi.

Aşa că ajungem la ultima soluţie: declarăm război Germaniei. Reprezintă mai mult o utopie decât o posibilitate, dar… gândiţi-vă puţin: dacă am declara război Germaniei, aceasta ne-ar învinge imediat şi fără drept de apel. Am fi ocupaţi. Toată administraţia va fi germană. Ne vor conduce nemţii. Şi ei nu ne vor lăsa să murim de foame, cum vrea să facă Marinarul nostru. Poliţia va fi condusă de nemţi, armata de nemţi, vama de nemţi, finanţele de nemţi…Adio, corupţie! Adio, şpagă! Adio, şmecherii balcanice! Credeţi că am trăi mai rău decât acum? Nici pe departe…