Pentru că nu sunt chiar genul de om ce se ghidează după vechiul îndemn „Crede şi nu cerceta!”, în studiile mele, uneori, aprofundez şi subiecte ce ţin de tainele ocultismului şi ezoterismului. Astfel, destul de recent, am parcurs o uimitoare lucrare a unor cercetători americani, veşnici „dezlegători” de mistere, secrete şi fenomene paranormale sau supranaturale. De aici am sustras şi cele ce urmează. Prefer să nu promovez nici titlul cărţii şi cu atât mai puţin pe autori, din motive ce ţin de mesajele transmise în această lucrare şi îndemnele nu tocmai pacifiste.

Următorul blestem şi incantaţiile acestuia mi-au atras atenţia. Conform autorilor lucrării, mesajul este unul original şi tradus din limba latină veche. Consider că nu este nevoie să vin cu o definiţie asupra termenilor de blestem şi incantaţie deoarece cu toţii ştim ce înseamnă.

Astfel, atunci când un bărbat/femeie doreşte să pună un blestem asupra altei persoane, procedeul este următorul:

– În mijlocul unei foi albe de hârtie, carton, pânză, se aşează fotografia, portretul, schiţa persoanei asupra căreia se aruncă blestemul. Este foarte important ca numai persoana duşmănită să apară pe aceasta.

– Cel ce iniţiază blestemul trebuie să scrie cu propria mână următoarea incantaţie pe suportul de hâtie, astfel încât scrisul să treacă de pe partea albă pe fotografie şi iar pe suport.

Incantaţia este următoarea:

Atunci când un bărbat/femeie aruncă blestemul asupra unui bărbat:

Zei ai Infernului, prin această ofrandă vă conjur să fiţi martorii acestui blestem. Prin vrerea voastră îl blestem pe… (numele şi prenumele celui blestemat). Fie ca penisul să i se usuce. Fie ca oasele să îi putrezească. Fie ca el să îşi vadă familia înnecându-se cu propriul lor sânge. Zei ai Infernului, vă ofer vouă măruntaiele lui, gura lui, respiraţia lui, cuvintele lui, mâinile, ficatul, inima, stomacul lui. Zei ai Infernului, vreau să îl văd suferind amarnic, iar eu mă voi bucura şi vă voi aduce vouă ofrande.

Atunci când un bărbat/femeie aruncă blestemul asupra unei femei:

Zei ai Infernului, cu vrerea voastră o blestem pe… (numele, numele de fată şi prenumele celei blestemate). Fie ca toate bestiile pământuluisă o violeze. Fie ca toţi copii să îi moară iar casa să-i ardă. Zei ai Infernului, vă ofer vouă măruntaiele ei, gura ei, respiraţia ei, cuvintele ei, mâinile, ficatul, inima, stomacul ei. Zei ai Infernului, vreau să o văd suferind amarnic, iar eu mă voi bucura şi vă voi aduce vouă ofrande.

– După ce această incantaţie este scrisă, deasupra fotografiei se aruncă un mic obiect aparţinând celui blestemat: fir de păr, unghie, …

– Fără ezitare cel ce aruncă blestemul trebuie să aducă ofranda prin sânge, îşi taie palma stângă lăsând câteva picături de sânge să curgă pe fotografie şi cuvintele scrise. Este esenţial ca mâna folosită să fie cea stângă, de la inimă.

– După aceasta cu ajutorul cuţitului se crestează suportul de hârtie şi chipul nefericitului, timp în care blestemul se rosteşte cu voce tare. Rămăşiţele se adună strâns, lăsând sângele coagulat să le pătrundă.

– Ultimul pas al blestemului este ca acele rămăşiţe să fie aruncate în curtea, grădina celui blestemat sau ascunse în maşina, casa acestuia. Blestemul va funcţiona cât timp acestea se află în preajma nefericitului. Dacă subiectul blestemului descoperă aceste urme ale incantaţiei este cu atât mai bine deoarece este un blestem ce odată aruncat nu mai poate fi ridicat.

Concluzii:

Astăzi am adoptat acest subiect deoarece mă doare capul de la atâta politică şi nu mai pot cu toţi nenorociţii aceştia care ne conduc ţara (remarcă: nu îl puteţi blestema pe Băsescu pentru că ar fi imposibil să faceţi rost de păr :)). România este una din ţările în care oamenii naivi şi creduli cred în astfel de ritualuri, cu toate că subiectul în sine este unul tabu şi apelează la diferite vrăjitoare, preoţi, înţelepţi care, normal, contra cost leagă şi dezleagă blesteme, vindecă de dragoste, deschid cartea, etc… Chiar dacă mulţi nu avem nici cea mai mică idee cam în ce constau aceste ritualuri, ne temem de ele. Cât despre şarlatanii, ţigăncile şi „sfinţii” care prin înşeleciune urmăresc să ne deposedeze de suma rămasă după tăierea celor 25%, nu mai comentez.

Am vrut totuşi să vă arăt cam în ce constă un astfel de ritual şi cu toate că nu cred în aşaceva, nu m-aş simţi prea bine ca astfel de incantaţii şi jertfe să fie aruncate asupra mea.

Trecând acum la o analiză din punct de vedere simbolic al întregului ritual:

– foaia albă, simbolizând puritatea, va fi stropită cu sângele adus drept jertfă de cel ce aruncă blestemul. Ritual antic şi păgân prin care sunt invocate forţele întunericului, zeităţi care vor îndeplini dorinţa acestuia.

– chipul nefericitului este folosit în primul rând pentru identificarea subiectului şi nu atât în această viaţă ci mai ales după trecerea în lumea morţilor unde, cel ce blesteamă îşi doreşte să îl trimită în Infern.

– scrisul de mână simbolizează atât „contractul” dintre acuzator şi zeii Infernului dar, în primul rând lansatorul blestemului îţi vinde propriul suflet zeilor întunericului pentru ca aceştia să înfăptuiască cele cerute de dânsul, iar el se va bucura aducându-le în continuare ofrande.

– obiectul aparţinând celui blestemat îl individualizează iarăşi dar, arată  legătura dintre cele două persoane, legătură ce nu mai există dar va fi restabilită din nou sub forma răzbunării.

– tăierea în palmă, scurgerea sângelui şi scrijelirea trupului nefericitului conform amarelor vorbe ale incantaţiei, constituie pecetluirea acestui contract, dintre om şi divinităţile Abisului; procedeu des folosit pentru a lega ceva ce nu mai poate fi desfăcut.

– incantaţia în sine arată dorinţa de rău a promotorului, îndreptată asupra altei persoane.

– aşa cum afirmă şi autorii lucrării menţionate anterior, este un blestem ce nu mai poate fi ridicat şi condamnă ambele părţi umane la întuneric veşnic.

Sfaturile autorului, adică eu:

– Nu încercaţi aşaceva acasă.

– Cei cu frică de Dumnezeu cu atât mai puţin.

– Cam aşa arată un blestem şi procesul său de realizare, din punctul meu de vedere este cel mai cumplit dintre cele întâlnite şi are la bază o dorinţă extraordinară de răzbunare, deoarece cel ce blesteamă îţi vinde el primul sufletul numai pentru ca mai târziu acesta să cadă şi asupra părţii duşmănite.

– Divinităţile antice, reale sau nu, nu trebuie luate peste picior.

– Dacă cineva v-a blestemat sau ameninţă că intenţionează să o facă, e simplu, nu vă simpatizează prea mult :).

– Nu încurajaţi înşelătoria, pardon, vrăjitoria.

– Bunul şi înţeleptul Dante ne spunea că indiferent de faptele noastre din timpul vieţii, suntem sortiţi la un loc „călduţ” într-unul din cele 9 cercuri ale Infernului. Din punctul meu de vedere cei ce apelează la astfel de ritualuri vor fi primii în listă şi mai puţin cei asupra cărora se aruncă blestemul.

– Ultimul dar cel mai înţelept sfat: Ceva în care nu crezi, nu te poate afecta.

Aştept păreri şi comentarii.

Cristian Bogdan Hotnoga