În vremuri de restrişte, greutăţi, instabilitate socială şi economică, oamenii se întorc către valorile fundamentale, cele caracteristice lor ca popor şi patrie, încercând să-şi regăsească acea stabilitate sau motivaţie suficientă care să le însufleţească puterea de a continua.

Tocmai în aceste zile negre cauzate mai puţin de criza economică mondială şi în mai mare măsură de guvernarea iresponsabilă a conducătorilor incompetenţi de la Bucureşti ce nici în ruptul capului nu şi-ar abandona scaunul aferent funcţiei de sub fundurile incapabile; deoarece îmi permit să cred că aceştia gândesc cu dosul, ne punem tot mai des următoarea întrebare: Ce mândrie am eu că sunt român?

Şi eu am scris câteva articole pe această temă şi drept dovadă pentru afirmaţia de mai sus, posturile respective mi-au fost accesate de un număr mai mare de vizitatori în ultimele săptămâni. Pe motorul de căutare Goagăl 🙂 este tot mai întâlnită sintagma „mândria de a fi român”; deci românii îşi caută propria mândrie, pierdută sau abandonată. Astfel, se întorc sau vor să îşi regăsească propriile valori.

La rândul meu am descoperit pe Lovendal.net următorul editorial ce îl preiau întocmai şi subliniez aspectele asupra cărora am ceva de spus:

” N-am nicio mândrie că sunt român

Da, e un titlu şocant şi sunt sigur că mulţi nu vor fi de acord cu mine, mai ales cei care văd în poporul român un fel de “Mesia” al Universului. Poate că picătura care a umplut paharul a fost comportamentul iresponsabil al guvernanţilor de astăzi, dar şi al întregii clase politice ce a condus România în ultimii 20 de ani. Dar totuşi noi ne merităm soarta. Conducătorii noştri sunt exact imaginea fidelă a noastră. Ei sunt oglinda noastră. Şi astfel, am ajuns la concluzia că suntem un popor laş, şovăielnic, şmecher, oportunist, hoţ şi lipsit de patriotism. Că mai există excepţii, asta e altceva. Dar majoritatea poporului e aşa cum am spus mai sus. Şi asta nu e de azi sau de ieri, ci de secole întregi.

Ştefan cel Mare, “marele nostru Ştefan” s-a războit cu Radu cel Frumos, domnitorul Ţării Româneşti, pentru o femeie! Vă vine a crede? Ţările române erau pe punctul de a fi cucerite de turci, iar domnitorii noştri se războiau ca “fraţii” între ei pentru o simplă femeie, care era poftită de ambii voievozi. De fapt, marea majoritate a domnitorilor din Moldova şi Muntenia se războiau între ei pentru ciolan, chiar dacă erau rude între ei (fraţi, veri, nepoţi!)

Apoi, poporul român nu este deloc solidar. Nu există un spirit civic ca în alte ţări, iar furtul este la mare modă. Da, trebuie să recunoaştem, suntem un popor de hoţi. Ne place să ne furăm între noi, să ne tragem unul altuia ţepe. Vă mai amintiţi de Caritas-ul de la începutul anilor 90? Câţi români au fost ţepuiţi atunci? Sute de mii. După nici câţiva ani, a apărut ţeapa SAFI, iar prin 2000, ţeapa FNI. Ultima mare ţeapă pe care am luat-o a fost cea când l-am votat pe Băsescu, după ce ne-a păcălit cu promisiuni electorale false. Astfel, se pare că suntem şi un popor de naivi.

Da, e adevărat că am avut şi genii ca Eminescu, Palade, Saligny, Titulescu sau Cioran. Dar ce folos? Cu doar câteva flori credeţi că se poate face primăvară? Mă pot mândri că am avut un poet genial, un biolog emerit, un inginer strălucitor, un diplomat nemaipomenit sau un filozof de renume…dar să mă mândresc cu restul populaţiei? Nici cu mine însumi nu mă pot mândri. „

Acesta este articolul băieţilor de pe Lovendal.net, site ce îl vizitez şi apreciez deopotrivă.

N-am nicio mândrie că sunt român

Această afirmaţie nu poate fi întocmai adevărată. Motivele de „mândrie” ale poporului român poate că nu sunt de actualitate dar dacă ne întoarcem la propria istorie, tradiţii şi obiceiuri, vom vedea că încă mai avem valori pure, neatinse sau păstrate odată cu trecerea timpului. Pe tot mai multe bloguri oameni cu suflet românesc reaprind acestă mândrie prin postarea de povestiri, cântece şi legende de o frumuseţe rară ale neamului românesc: Nea Costache, Munteanul, Quadratus, RAMANIA.

Cei care văd în România un fel de „Mesia al Universului” nu vor fi de acord cu acestă afirmaţie

Cu siguranţă noi, România ca ţară şi românii ca popor, avem multe lacune în ceea ce priveşte spiritul civic, solidaritate, educaţie şi mentalitate.

Spiritul civic

Câţi români ar munci ca voluntari pentru un scop nobil, fără câştiguri materiale? Câţi oameni bogaţi fac gesturi de caritate sau donaţii pentru cei defavorizaţi? Cei care ajung la putere uită de unde au plecat şi se gândesc numai la propria îmbuibare, de parcă nici nu ar fi reprezentanţi ai poporului.

Solidaritate

Toţi cei care se trezesc peste noapte cu puterea în mână, cu funcţii în administrarea banului public, ce fac? Trag pe turta lor. Mai şi furăm frate, ne facem conturi prin străinătate şi le umplem, că nu ne află nimeni dar, haidem totuşi să facem şi ceva pentru amărâţii ăştia, doar din banii lor ne facem noi vile şi afaceri.

Tăiem tot din salariile şi pensiile mizere ale celor care mai mişcă economia asta, cei care vor acoperi datoriile către FMI din puţinul lor. Dar de ce nu dăm o lege ca niciun funcţionar, guvernant, responsabil, salariat sau chiar pensionar, să nu ia mai mult de 5000 de lei pe lună până ieşim din criză? Nu le-ar ajunge? Dar unui bătrân insignifiant îi ajung cei 500 de lei din care îi mai luaţi 15%?

Solidaritate? Odată ajunşi la putere şi linşi la bot de smântâna, creme de la creme, adunată pe spatele proştilor, cine se mai gândeşte la solidaritate? Să ne huzurim în hoteluri de cinci stele, cu 5000 de euro pe lună, că în plus primim şi bani de chirie, salarii dolofane, şofer şi Mertzan. Şi de ce nu? Aici avem gym, massage, spa şi fetiţele ne aşteaptă în cameră cu complimente din partea managerului, care e mulţumit peste măsură că are cine să-i umple stabilimentul.

Solidaritate? Un grup de oameni bine pregătiţi şi cu suflet s-au luptat pentru a mai câştiga o mică parte de platou continental în jurul Insulei Şerpilor, care a devenit pământ românesc. Concluzia? Dreptul de exploatare a resurselor din acea zonă era vândut cu mai bine de doi ani înainte de terminarea procesului cu Ucraina.

Educaţie

Sistemul de învăţământ românesc este în stop cardiac. Mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut şcoala atunci când am făcut-o. Profesorii nu mai au nicio motivaţie să-şi facă datoria, aceea de a crea generaţia de mâine. Elevii îşi scuipă profesorii. Nu mai există cei 7 ani de acasă. Nu mai există respect. Copiii mănâncă îngheţata şi aruncă ambalajul unde apucă. Trăim în mizerie şi ne place. Cine îşi mai dă locul în autobuz unei bătrâne? Ştim doar să ne băgăm, peste tot, bunul simţ a părăsit de mult mândra Românică.

Mentalitate

Suntem oamenii de acum 50 de ani dar ne place să ne credem europeni, vrem standarde de viaţă vest europeană. Plătim aceleaşi chirii şi taxe ca un englez. Dar care sunt condiţiile lui de viaţă şi care sunt ale noastre. Din punctul lor de vedere noi trăim în ghetto-uri dar, noi plătim ca şi cum am avea parcuri, apartamente mari, peisaje încântătoare, transport civilizat, linişte şi ce mai este necesar unei vieţi normale.

Comportamentul iresponsabil al guvernanţilor de astăzi, dar şi al întregii clase politice ce a condus România în ultimii 20 de ani.

Comportament iresponsabil? Puţin spus. Am împrumutat zeci de miliarde de la FMI pentru a ieşi din criză, bani ce noi îi vom achita. Din ce? Nu ştiu. Câţi din banii ăştia au ajuns cu adevărat la români? Ce am primit noi ca să dăm înapoi? Nimic fraţilor, că vedem că tot ni se ia. Jocurile au fost demult făcute, înainte să ni se aprobe creditarea, pe considerente politice şi interesele clientelei politice.

Dar totuşi noi ne merităm soarta. Conducătorii noştri sunt exact imaginea fidelă a noastră. Ei sunt oglinda noastră.

Da! Da! Da! Nu noi i-am pus acolo? Nu noi l-am ridicat pe Băsescu de o grămadă de ori? Nu noi l-am scăpat de suspendare şi l-am votat şi a doua oară?

Vai măi mamă! Cum de ne-a trădat Băselu?! Primul feciorelnic al neamului românesc şi-a întors privirea de la noi…

Da! Da! Da! Pentru că şi el are conturi de umplut în afară. Pentru că şi el e dator vândut marilor mafioţi şi oameni de afaceri din România. Şi el e client şi are clientelă politică şi neamuri de avansat. Nici lui nu i-ar surâde ideea de a rămâne fără gym, massage, spa şi Mertz.

Sunt imaginea fidelă a noastră. Pentru că avem Secretar de Stat ce noaptea lucrează ca stripper dar, a ajuns pe funcţie pentru că e nepotul, cumnatul, finul cui trebuie. Da! Pentru că ne place să dăm şpagă şi noi i-am învăţat aşa.

Şi astfel, am ajuns la concluzia că suntem un popor laş, şovăielnic, şmecher, oportunist, hoţ şi lipsit de patriotism. Că mai există excepţii, asta e altceva.

Ce patriotism?! Restul, am comentat mai sus.

Poporul român nu este deloc solidar. Nu există un spirit civic ca în alte ţări, iar furtul este la mare modă. Da, trebuie să recunoaştem, suntem un popor de hoţi. Ne place să ne furăm între noi, să ne tragem unul altuia ţepe.

Asta mă doare pe mine cel mai mult. Pentru că mulţi, foarte mulţi suntem plecaţi prin străinătăţuri. Pentru că frate uită de frate, copii uită de părinţi. Străinii ne văd drept bandiţi hoţi şi criminali. Şi pe bună dreptate. Aşa cum te freacă un român nu te freacă un străin. Un român nu te va ajuta nici cu cel mai mic gest, chiar dacă i-ar sta în putere, ar şti sau nu ar avea nimic de pierdut. Fiecare trage e turta lui, chiar dacă asta înseamnă să înşele, păcălească sau să jecmănească un alt român. Fiecare cu mama lui. Şi nu e bine. Polonezii, de exemplu, sunt ca fraţii între ei. Noi? Fiecare cu mama lui.

Dacă ne merităm soarta?

Da! Pentru că suntem câini între noi.

Pentru că ne plac manelele, le spijinim industria. Şi ne mai întrebăm de ce străinii ne numesc pe toţi ţigani? Un neam de manelişti.

Pentru că ne place Simona Sensual şi Sexy Brăileanca. Numai asta vedem la televizor. Industria să meargă… cerere şi ofertă, asta cerem asta ni se dă. Prost gust.

Pentru că suntem mizerabili, ne place să trăim în rahat. Nu avem nici cea mai mică idee de ce înseamnă civilizaţie, să respecţi şi să fii respectat. Nici măcar nu ştim să socializăm între noi.

Pentru că ne lăsăm furaţi. Pentru că ne-am învăţat să dăm şpagă. Pentru că nu suntem uniţi. Pentru că nu punem umărul.

Fii tu însuţi schimbarea pe care o vrei în lume, în ţara ta!

Cristian Bogdan Hotnoga