Acest ”ecograf” poate detecta deformarea semnalelor electrice, magnetice şi electromagnetice, descoperind ape freatice subterane, filoane de aur sau straturi de carburi.

Noile tehnologii vor imita sistemul de transmisie al televiziunii în culori. Orice semnal, fie el sonor, electric,  magnetic sau electromagnetic, se transmite cu 3 semnale diferite, care se transformă în 3 semnale electrice diferite, rezultând în final o fotografie digitală în trei culori. Cu un buton de reglare fotografia va fi adusă la cea mai clară vizibilitate, forma în care se memorează sau se transmite la distanţă.

Cercetarea se va realiza în funcţie de cerinţele locale. De exemplu, dacă vrem să descoperim templul subteran din Piramida muntelui Ceahlău, căutăm sau facem o deschidere într-un munte de granit. Amplasăm traductoare ecografice în jurul muntelui, începem să lovim cu pikamerul în diferite puncte ale muntelui. Se pot folosi trei feluri de lovituri: lovitura pe o nicovală de fier, lovitura pe o piesă de lemn. Se caută cei mai potriviţi traductori pentru ca figura să iasă în evidenţă.

Dacă vom căuta într-o rocă mai moale, căutăm peşteri cunoscute, cum ar fi Căliman, la Polovracii, sau la peşterile de cretă din Dobrogea. În interiorul peşterilor unde ne aşteptăm să fie tainiţe zidite, astupate cu materiale de protecţie contra umezelii, vom căuta cele mai adecvate traductoare care să pătrundă prin pereţi. Dacă vom căuta necropole în Dobrogea şi chiar în Deltă, ne trebuie traductoare care să scoată în evidenţă diferenţa de densitate a straturilor moi. Ştim că un vas de ceramică va reacţiona diferit undele sonore, ca şi dintre pereţii unei gropi de mormânt şi pământul cu care se umple groapa poate fi detectată, dar e greu să urmărim un mormânt de 2000 de ani, cum ar fi al lui Ovidiu. Obiectele de cult, armele şi banii vor fi găsite cu detectorul de metale.

O metodă de a stabili traseele peşterilor din munţi este aceea a aerosolilor aromaţi. De exemplu, dacă etanşăm intrarea în peştera Polovracii şi introducem un aer aromat şi colorat, acesta va ieşi în evidenţă prin vedere sau miros, pe tot parcursul traseului care se zice că ar avea 30 de kilometri şi o altă ieşire în Ardeal. Această aparatură poate fi folosită şi la cercetarea tainiţelor din catacombele de sub oraşe, cum ar fi Bucureşti, Brăila,… care conţin valoroase informaţii istorice. Alte locuri de interes major ar fi cele care poartă încă numele de Grădiştea şi Linia, ca şi davele indicate în hărţile antice. Se crede că ”Grădiştea” era un centru de observare astronomic, de semnalizare strategică, de urmărire şi înregistrare meteorologică; iar ”Linia”, o bază cu puncte pe repere, măguri şi copaci faţă de care se înregistra poziţia soarelui şi lunii la răsărit în fiecare zi. Aceste poziţii se consemnau cu nişte pietre colorate, amplasate în anumite calendare.

Davele descrise în hărţile antice ce cuprindeau Dacia erau amplasate aproape de localităţile unde se regăsesc astăzi principalele oraşe ale României. Specialişti în dacologie dotaţi cu programe şi aparatură vor scoate foarte curând din pământ documente scrise în limba daco-romană.

Continuarea în articolul următor.

Anunțuri